Dupa 2 luni…

Fără categorie

Am „chiulit” pentru ca nu am avut internet o buna perioada de timp. Dar nu am stat degeaba: ieri Edi a mancat primele boabe coapte ale viei din curte; rosiile plantate au deja peste 12 cm, busuiocul, patrunjelul le ajung din urma; am fost la plaja, facem gratare cel putin de doua ori pe saptamana – in curtea casei; Edi alearga zilnic pe suprafete imense de iarba verde, curata, ingrijita, pe care are voie sa calce (stiti unde bat); am incercat mancare thailandeza; am baut vin bun impreuna cu prietenii.

Am inca foarte vie in minte amintirea primei seri/dimineti (pentru ca era 2a.m.) in Melbourne: cat de linistita eram pentru ca aveam cunoscuti care s-au oferit sa ne ajute – cat de mandra sunt si acum sa-i numesc prieteni. Nu stiam daca e potrivit sa o strang in brate pe L. dupa ce ne vazuseram doar de vreo doua ori in Bucuresti, desi o simteam foarte apropiata. Acum ei serbeaza un an de cand au venit; noi tocmai am facut doua luni si in inca doua vom primi la randul nostru prieteni in tara lui Oz.

Ne simtim bine; ma simt implinita, linistita, relaxata. Nu am crezut ca imi voi dori sa locuiesc la casa, dar acum nu mai concep sa fiu constransa intr-un apartament, fie el cat de mare. Imi place vremea schimbatoare din Melbourne, imi plac zonele de case si modul in care centrul, inalt, se proiecteaza contrastant pe ele.  Imi place diversitatea de aici: culinara, rasiala, lingvistica…Am cunoscut oameni extrem de amabili si bine-crescuti. Am cunoscut oameni extrem de diplomati si deschisi la minte.

Edi este foarte fericit, mediul ii prieste, eu sunt o femeie si o mama mandra si impacata. Nu ma streseaza politica, functionarul de la ghiseu, vanzatoarea plina de…lipsa de chef (scuze daca sunt rea aici, dar nu ma pot abtine); in schimb, am inceput sa ma ocup de lista cu locurile pe care vrem sa le vizitam. Si caut un weekend liber sa dam si noi gratarul de casa noua, pentru ca pana acum am tot avut alte ocazii de serbat.

Va imbratisez cu drag din tara lui Oz…

Laura.