Gand fugar la stop

Fără categorie

Mi se pare incredibil uneori cat de mult ne schimbam, in timp,  ideile cu privire la viata si la cum ar trebui sau ne-am dori sa o traim. Astazi, stand la un semafor in drum spre casa, incercam sa privesc in ansamblu viata mea de acum in comparatie cu ce insemna ea acum 2, 5, 7 ani…Am constatat faptul ca imaginea pe care o asociam atunci notiunii de „persoana realizata”, sau mai exact „femeie realizata” se lega involuntar, dar aproape obligatoriu, si de cariera. O femeie realizata (cand spun asta, ma refer la cineva peste 30 de ani) era cea care avea, pe langa o familie care sa cuprinda cel putin un copil, si o meserie in care sa exceleze. Sau, daca alegea sa fie casnica, avea in mintea mea vreo 3 copii foarte destepti, o locuinta impecabila si mancare mereu proaspat facuta.

Recunosc, femeia casnica si persoana care nu realiza ceva deosebit pe planul carierei erau incadrate de mine la persoane cu o viata „mediocra”. Ce urat suna! Si uite cum ma aflu acum in situatia de a afirma, cu zambetul in coltul gurii, ca sunt o persoana cat se poate de mediocra! Am o familie superba, un job bun, dar nu excelez in nimic. Sunt pur si simplu o femeie cat se poate de normala, care oboseste uneori sau isi pierde rabdarea, care incearca dar nu mereu reuseste, care mai si greseste, o femeie cu o meserie la care e buna, poate peste medie, dar nu cea mai buna (poate ca niciodata nu voi ajunge intre „primii”, dar culmea e ca nici nu mai e pe lista mea de prioritati)! De fapt, am ajuns la concluzia ca ma simt implinita atunci cand reusesc sa mentin echilibrata balanta intre familie si munca, nu atunci cand ma dedic cu rezultate excelente doar uneia dintre ele.

Si cat de frumos poate fi sa-ti traiesti linistit viata „mediocra” intr-un mediu prielnic si iubit fiind!