Daily Archives: 01/31/2013

Fără categorie

Auto…interviu

Published by:

(din categoria ce-i mai trece prin cap Laurei, in urma multor intrebari primite)

De cat timp sunteti in Australia? 2 luni si 11 zile

Iti pare rau ca ai facut acest pas? Nu. Ar fi si culmea sa se intample atat de repede.

Ce iti lipseste? Momentan doar familia.

Un cuvant care defineste cel mai bine viata voastra Down Under Firesc

3 lucruri care nu va lipsesc niciodata din frigider Lapte, oua, fructe

Cea mai mare realizare de cand v-ati mutat Faptul ca ne-am mutat (rade)…Glumesc…si nu prea (chicoteste). Probabil cea mai mare realizare si cel mai mare noroc totodata este faptul ca am reusit sa ma angajez atat de repede

Ce inseamna „repede”? Am aterizat in Melbourne pe 20 noiembrie, in 4 zile am inceput sa trimit aplicatii; interviul a fost pe 13 decembrie si prima zi de lucru pe 17 decembrie, in ziua in care Edi implinea primul an

Ai depus multe aplicatii pana sa primesti un raspuns? Ai fost la multe interviuri? Am aplicat la 30 de anunturi, pentru ca atatea am gasit in acea perioada care sa fie cat de cat pe domeniul meu. E drept ca luna decembrie e mai stagnanta din acest punct de vedere, fiind luna in care majoritatea angajatilor isi iau concediul anual. A fost primul telefon pe care l-am primit, primul interviu si ultimul…momentan 🙂

Cum a perceput copilul vostru schimbarea? Sincer, nu stiu ce intelege el la varsta asta…persoanele stabile in viata lui au ramas, mediul doar s-a schimbat, dar nu l-a afectat asta deloc. Cu fusul orar s-a obisnuit in mai putin de o saptamana, chiar daca in primele zile se trezea pe la 3-4 dimineata si ne plimba pe strazi…Clima pare sa-i priasca; abia astept sa-l dam la child care, sa poata socializa mai mult cu copiii de varsta lui – cred ca ii lipseste asta.

Am inteles ca sotul tau sta momentan acasa cu cel mic. Cum se descurca? Pe cat timp v-ati planuit acest „aranjament”? Da, Iulian sta cu Edi cat sunt eu la serviciu. Este un tata extraordinar si da dovada de mult mai multa rabdare decat mi-as fi putut imagina atunci cand puneam la cale acest plan. Iese in parc cu el de doua ori pe zi, ii da de mancare, il schimba, il adoarme, doarme cu el (zambeste), se joaca impreuna…sunt foarte draguti, ar trebui sa-i vezi

Ce spun cei de acasa – familia? Nu le e dor? Probabil ca le este…de fapt, sunt sigura ca numai usor nu le este; dar cred ca traiesc impreuna cu noi sentimentul de relaxare, de liniste, pe care il avem. Mama, care era cea mai nelinistita (din ce afisa) inainte de plecare, pare acum foarte impacata si fericita ca ne stie intr-un mediu mult mai prielnic pentru noi.

Si o ultima intrebare, pentru ca s-a facut tarziu si la voi…Ce-ti doresti pe viitor? Ce-si doreste probabil multa lume: sa avem o viata cel putin la fel de frumoasa ca cea din ultimele luni, sa calatorim cat mai mult, sa mai facem vreo 2 copii, sa ne iubim la fel de mult, sa avem timp de prieteni, de vin, de un film bun…dar toate in timp…

(daca aveti si alte intrebari sa-i adresati Laurei, va rugam sa le lasati mai jos…:P)