Marturisiri

Fără categorie

Bineinteles ca mi-e dor…

Mi-e dor sa merg la 7 la Teatrul National si sa beau o cafea pe Lipscani cu Leti. Mi-e dor sa ma plimb cu fratele meu si sa ascult povestea cu Jungla pe care o inventa tata cand eram mici. Mi-e dor de prietena pe care am pierdut-o fara sa stiu de ce. Imi lipsesc diminetile cu prajituri si cafea in compania doamnei Silvia, orele de limba romana din liceu, domnul diriginte…

Mi-e dor de prietena mea din scoala generala, care imi cunostea indeaproape dragostea neimpartasita, de Claudia, pentru care mereu am avut o admiratie aparte; de Iohana, cu care am impartasit momente dragi sufletului meu, mi-e dor de Maria, pe care o simt sora mea de suflet, mi-e dor de gasca de baieti, cu care dansam in discoteci si chicoteam la ore in ulitimele randuri, de colegul meu de banca; mi-e dor sa ma mandresc dansand cu tata, mi-e dor sa fac planuri cu Sabi; mi-e dor sa stau de vorba cu mama ore si ore…mi-e tare dor de Ralu, oricat de mult m-ar fi necajit cand eram mici…mi-e dor sa stau pe plaja la Navodari cu Irina si sa vorbim de toate…

Mi-e dor de Voronet si de focul facut in semineu, de papusile Barbie primite in dar la 12 ani, de colega mea cu codite din clasa I, de Ionutelu’, de curtea scolii Gen. nr. 3, de atelierul de fizica, de intalnirile de la copacel, de iesirile cu Cris, de mine cu burtica, de Edi cand avea 1 luna si doua si trei… Imi lipsesc nasii, finii, tata socru, prietenii…Mi-e dor de Vio, pe care o respect si o admir enorm!

Mi-e dor de prietena mea din copilarie, cu care jucam elasticul si sotron. Mi-e dor de sarbatorile in familie si de vacante, de jocul de-a telepatia pe care numai Viv l-ar intelege, de scumpa, draga mea Irinel, de doamna profesoara de engleza, care m-a incurajat sa scriu primele pagini de jurnal; mi-e dor sa calatoresc, sa ies la Tabiet cu Iuli la un ceai…

Unele s-au schimbat, altele sunt acolo exact asa cum le-am lasat sau mi le amintesc. Unele sunt legate de Romania, altele doar de devenirea mea. Nu e un dor dureros, ci unul nostalgic, de oameni si locuri care mi-au atins sufletul in trecerea lor. E o emotie placuta, calda, puternica. Recunostinta pentru norocul de a fi vistiernicul acestor amintiri si entuziasmul posibilitatilor nenumarate de a crea altele noi.

Bineinteles ca mi-e dor…

dar, odata cu el, va trimit toata dragostea mea.