Monthly Archives: martie 2013

Fără categorie

De-a fratele si de-a sora

Published by:

Cand eram mica, jucam cu fratele meu aproape zilnic un joc inventat de mine (nu stiu daca e indicat sa recunosc asta, dar daca tot am marturisit atatea…): „De-a fratele si de-a sora”. Original nume, nu?…  Noi doi eram – cum bine ati ghicit – doi frati, dar zilnic (spun asta, pentru ca in fiecare zi o luam de la capat) saraci lipiti pamantului. Munca noastra era sa coloram spatiile inchise ale literelor „a”, „o” si „e” din ziarele pe care bunica sau ai nostri nu le mai citeau. Pentru asta, eram platiti (tot de noi, bineinteles) in bani vechi, ramasi de la unchiul nostru dintr-o calatorie in Polonia. Scopul? Cumparam obiecte din casa: canapea, covor, masa, mancare…Intelegeti ideea (sper). Pentru parinti, era un fericit mijloc de a tine ocupati doi copii, dintre care unul putin mai strengar decat media; pentru fratele meu, probabil o simpla metoda de a ma vedea pe mine vesela; pentru mine, in schimb, un mod de a dobandi „dreptul” sa ma bucur de tot ceea ce deja aveam. Alambicat. Dar, daca stau bine si ma gandesc, lumea mea nu a functionat dupa principiul: hai sa muncesc, poate voi obtine ce imi doresc; perceptia mea a fost mereu alta: trebuie sa muncesc, pentru a merita ceea ce am primit deja. Simt nevoia sa explic: nu e autosuficienta, ci o stare de bine care (pentru mine) antreneaza, de fapt, progresul.

Vedeti voi, exista o legatura dintre acest joc, de care cu mare drag mi-am amintit zilele trecute, „Insula misterioasa” a lui Jules Verne si cele (fix) patru luni petrecute aici: bucuria acumularii treptate. Iuli imi spune ca timpul a trecut foarte repede, parca mai ieri am venit si nici acum nu-i vine sa creada ca suntem aici. Senzatia mea e ca suntem aici de mult mai mult timp si sunt momente in care imi pare un vis acel „inainte”. Am reusit sa realizam marea majoritate a lucrurilor pe care am apucat sa ni le propunem si altele in plus, am investit in timpul nostru liber cu dobanda considerabila, am cunoscut, am invatat si nu pot spune – continuand firesc-  „am”, ci „suntem” fericiti.

Si ziua in care noi sarbatorim 4 luni de fericire melbourniana a fost, printr-o simpatica coincidenta, numita ziua internationala a fericirii.