Singapore in 2 zile si (I.Minutele de Rai)

Fără categorie

 Sigur asa trebuie sa simta cineva atunci cand ar spune: stai, clipa, in loc.

E un puternic centru magnetic undeva intre mana mea stanga, intinsa sub capul lui Edi, si mana dreapta a lui Iulian, care mangaie firele usor umede de iarba. Poate rezultatul prea multor filme vizionate, dar am efectiv senzatia ca lumea graviteaza acum, in acest moment, in jurul nostru. Parca s-ar fi oprit din cursul firesc si priveste complice la fericirea noastra. Ma uit in jur: grupuri diverse intinse pe iarba, la o distanta considerabila de noi, privesc spectacolul de lumini. Iarba are o intensitate cromatica aproape artificiala.

In stanga, Marina Bay Sands ma face sa ma simt mica, dar constructiile-sera din laterala dreapta imi amintesc de Valencia lui Calatrava si imi dau un placut sentiment de familiaritate. Inchid ochii si incerc sa ascult. Spectacolul de lumini e acompaniat de un fond muzical- ACDC. Inspir, expir; simt cum scena se intinde sub noi si tot restul incepe sa se roteasca incet in juru-i. Probabil ca firele de iarba rupte de Edi si aruncate strengar pe fata m-au facut sa deschid din nou ochii. Nu-mi amintesc sa fi vazut ceva mai frumos…Nu e doar culoare, nu e doar sunet sau miros de verde crud, e tot…imi trece prin cap asemanarea cu Avatar- ireal.

Si suntem noi trei intinsi pe spate cu ochii la stele, la beculete…sau tot stele? Si nu mai e maine, de ieri am uitat; nu mai simt oboseala sau nostalgia, nu mai fac planuri. E cald. Si suntem doar NOI…

Stai, clipa, in loc.